Romanian Salvia Trip

Cu o zi inainte am fumat pentru prima data salvia divinorum. Experienta a fost absolut cu totul si cu totul neobisnuita si iesita din orice fel de tipare personale mentale. Am avut nevoie de o canitate mai mare pentru a fi proiectat in acel spatiu specific. In prima faza am simtit o stare de ameteala ca si o betie. Apoi dupa ultimul fum am inceput sa vad cum realitatea se cojeste ca o hartie pusa pe foc care se strange sub influenta caldurii, flacarilor. Vedeam cum absolut totul se dizolva, oamenii din jurul meu devin modele matematice complexe fractalice pentru a disparea ca un fum. Vedeam cum mobila, cladirea, realitatea din jur efectiv dispare. Simteam ca-mi pierd complet identitatea si am inceput sa ma privesc din perspectiva trecutului, incercand sa imi pastrez o particica din ceea ce sunt.

M-am dus in constiinta(nu stiam de ce atunci) in toaleta din casa parinteasca si vedeam efectiv cum amintirile mele se desprind din mine ca niste petale care nu mai pot fi lipite inapoi pe floare. Simteam ca nu mai sunt si ca tot ceea ce am considerat ca e universul se incheie in acel moment. Simteam ca experimentez stergerea mea din existenta si impreuna cu mine a intregii lumi. Perceptia asupra lumii era ca si cum ar fi o complexa tesatura, patern in care coexista absolut totul – planete, oameni, tehnlologie, filozofie, iubire etc iar acesta tesatura se afla intre 2 pagini a unei carti...
iar creatorul care o „citeste” tocmai intoarce pagina si creatia devine inexistenta. Am experimentat in constiinta maha-pralaya. Si in momentul in care ultima bucata de constiinta se desprindea de mine si ramaneam energie in vid fara forma sau directie am perceput cum creatorul... care citea cartea lumii isi da seama ca parca ar vrea sa „reciteasca” ultimul rand si intoarce inapoi pagina si tot universul e reacreat intr-o clipa exact cum a fost si incetat inainte ca si creatie.

Incetul cu incetul ce era in jurul meu incepea sa aiba sens iar. Oamenii erau recompusi in existenta din aceleasi modele matematice fractalice complexe. Simteam ca si cum mi s-ar fi dat inca o sansa la viata. Dar nu doar mie ci tuturor. Nu mi-a venit sa cred cat de intens am putut simti disolutia, resorbtia universului. Constiinta mea nu era in stare decat sa observe cat de efemer e totul, cat de lipsit de materialitate este asa zisul material. Eram unimit si plin de consternare in fata miracolului creatiei si resorbtiei.
M-a marcat profund... si am revenit asupra ideei de mai multe ori. Experienta a durat 10 minute dar efectiv timpul nu a contat putea sa fie si 10 secunde si 10 zile. Nu as fi fost surprins sa mi se zica ca a trecut si mai mult.